Am trait inca un an din viata mea, un an mai diferit de toate celelalte, unul in care si'a facut aparitia o persoana total noua, dar careia ii sunt datoare prin insusi faptul ca exista..Nu zic nu, a fost si ceva ce e deja intrat in obisnuinta, ce e tocit deja de zi cu zi, ca o stinca ce are de durca cu malurile marii, nu poate pleca, nu poate opri eroziunea, deci .. nu are de ales.. Au fost elemente total previzibile, au fost si probleme, dar a fost si ceva frumos..ce mi'a atins inima int'asa fel, incit chiar daca totul s'ar opri, intr'un moment, totusi nu as fi in stare sa dau totul uitarii..
din totdeauna am crezut ca sa iubesti e un lucru atit de simplu si atit de banal, incit nici nu'mi era interesant sa tind spre a cerceta aceasta pe propria piele, dar m'a ajuns rindul.. am inteles ca credeam in ceva inadmisibil, сe era in contradisctie totala cu realitatea, credeam intr'o absurdidate...da, este un sentiment frumos, dar , ca de obicei, batul are doua capete.. nu e numai bine, e si rau.. tot ceea ce a fost neplacut nu si'a lasat atit e mult amprenta ca vorbele dulci, ca privirile gingase, zimbetul tau, atingerile intentionate sau nu.. nimic nu a fost mai puternic decit ceea ce este legat de tine.. am avut parte de tot, dar din fericire, mi s'a intiparit doar ceea ce mi'ar aduce zimbetul si fata si sclipirea in ochi.. stii doar, eu te iubesc...
